Se auzi o bubuitura ca si cand o macara de mare tonaj ar fi dat drumul unui container un pic mai devreme decat trebuia. La cate zgomote de-astea se aud zilnic, cine sa le mai ia in seama...
In cateva minute se aud strigate si murmure. Hopa, deschid geamul si peste drum ... arde chioscul din colt. Vecinii isi indepartau masinile din zona, iar proprietarii injurau ca nu vin mai repede pompierii.
Iar de pe geamuri si de pe strada multimea adunata imortaliza momentul cu telefoanele. Nici nu prea aveau ce sa faca altceva, ca focul ardea in voie.
Zic sa fac si eu cateva poze, la lumina focului. Fara blitz, ca mi se pare jenant.
Apare si masina pompierilor, primita cu injuraturi de proprietarii disperati. Probabil ca in astfel de momente minutele iti par o vesnicie, iar neputinta te transforma in rau. Bine ca nu fu mai rau. Bine ca nu sunt victime. Asa cred, pentru ca n-am vazut nicio ambulanta.
Totusi, ce ironie a sortii. Sa-i injuri pe cei care vin sa stinga focul... care-ti arde afacerea ...
Ce meserie au si pompierii! Cu calm, intr-un minut transforma focul mistuitor intr-un nor de fum.
Oamenii sunt inca la ferestre, fara sa simta ca fumul le inunda apartamentele. Cine stie cand mai vad asa ceva? Atat de aproape...
Buum ... Foc ... Scrum ... Pompieri ... Fum ...
Pustanii curiosi din strada au plecat deja, pentru ca sta sa-nceapa Real cu Barca.
Etichete: Craiova, Romania
