Guest-post by Andreea Voivozeanu
Ce poate fi mai frumos si mai inocent decat sa vezi cum copiii se bucura de venirea primaverii?
Iar pentru ca de cele mai multe ori, nu inteleg pe deplin semnificatia zilei de 1 martie, cei mai multi dintre baietei sunt trimisi la scoala cu plasuta plina de martisoare pentru colege, fara a sti cu ce ocazie le daruiesc.
Sunt Andreea de la
andreea-sedna.eu si va voi povesti in continuare cum era vazut Martisorul din anii ’90 in scoli.
Imi amintesc perfect primul 1 martie petrecut in scoala, mai exact in anul 1999. Eram foarte multi in clasa, peste 30, predominant fete (saracii baieti, cate martisoare aveau de cumparat). La noi este obiceiul sa faca si fetele schimb de martisoare, asa ca mi-am facut din timp ,,temele”. Cumparasem martisoare cu flori, foarte frumoase si care aratau natural. Iar pentru doamna invatatoare, o orhidee uriasa (daca nu ma ducea mama la scoala, nu as fi putut sa o car singura).
Am ajuns cu o mica intarziere la scoala, nu mai tin minte de ce. Cand am intrat in clasa, am fost placut surprinsa: pe banca aveam deja martisoarele de la baieti, personalizate cu numele meu (pe spatele cartonului de care erau prinse, baietii ne scriau numele). Am inceput nerabdatoare sa le analizez in detaliu si am fost placut surprinsa de grija pe care au acordat-o colegii mei martisoarelor. Un alt coleg a vrut sa fie mai deosebit si ne-a cumparat cate o zambila. Nu va spun cum miroasea in clasa de la aproape 30 de zambile... Iar un alt coleg, a vrut sa iasa in evidenta si ne-a printat fiecareia cate o poezie de primavara, de care a atasat un martisor-brosa foarte frumos.
Dupa ce am terminat de primit cadouri din partea baietilor, noi fetele, am inceput sa facem schimb de martisoare. Toata ,,operatiunea” a durat cam doua ore, dar doamna invatatoare era foarte intelegatoare si adora sa ne vada fericiti, asa ca acea zi a fost una foarte lejera, astfel incat sa ne putem bucura de venirea primaverii.
Urmatorii ani, de 1 martie, lucrurile nu au decurs foarte diferit, doar colegii au fost din ce in ce mai putini. In liceu a fost la fel, chiar daca eram 22 de fete si doar 7 baieti.
Voi va amintiti cum era cand primeati martisoare de la colegii vostri?
O primavara frumoasa tuturor si va spun ca daca imi veti vizita blogul, veti vedea ca am o campanie de guest-posting numita ,,Martisorul meu”, in cadrul careia puteti castiga o cana personalizata. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa scrieti un guest post despre ,,Martisor”, iar la final, cel mai apreciat articol va fi premiat.
Etichete: guest post