Dragoste la prima vedere. Pe cuvant

Eu insa am de ales. Intre o scrisoare de dragoste adresata unei persoane care-mi cunoaste deja sentimentele si o scrisoare pentru persoana pe care vreau s-o cuceresc. Si am ales sa fiu cuceritor...

M-am indragostit din prima clipa in care te-am vazut. De vocea ta, de chipul tau, de generozitatea ta.

Era o seara ploioasa de martie. O zi de marti in care ploua infernal, dar cuvintele tale-mi picurau direct in suflet, calde si datatoare de speranta. Nu m-as mai fi saturat sa te ascult, sa te descopar si sa-ti sorb cuvintele in care spuneai ce-ti place.

Am aflat ca-ti place sa citesti scrisori de dragoste si sunt sigur ca vei mai citi cateva zeci. Dar nu ma descurajez, pentru ca, nu-i asa, am ales sa fiu cuceritor.

Cu riscul de a fi penalizat de Google, ti-as scrie de 500 de ori cuvintele "Te iubesc!", ca sa fiu sigur ca indeplinesc (ne)indoit cerintele tale.

Dar cum o imagine inseamna mai mult decat 1000 de cuvinte, am ales sa construiesc aceasta imagine prin cuvintele mele, cuvintele noastre.

Ti-as scrie sapte povesti de dragoste, cate una pentru fiecare noapte nedormita, asteptand sa treaca zilele pana la aflarea raspunsului tau.

Da, nopti albe in care ma visez cu ochii deschisi in rolul personajelor indragostite, traind povestile lor si sperand ca macar una din cele sapte sa fie povestea noastra de dragoste.

Ma gandesc insa ca iubirea noastra nu e scrisa si nici macar n-ar putea fi povestita, pentru ca pur si simplu nu exista nimic asemanator pe lume.

Si sper din tot sufletul ca aceste cuvinte sa fie primele dintr-o poveste de fericire ce sta sa-nceapa.

Stiu care este puterea cuvantului scris, dar nu stiu cum vei primi o scrisoare de dragoste de la un necunoscut. Oarecum necunoscut, pentru ca si tu mi-ai rostit numele, cu bucurie in glas dar totusi indiferenta. Stiu ca nu-ti mai aduci aminte, dar sper sa-ti amintesti citind aceste randuri.

Imi amintesc la randul meu ca incepand din seara aceea ploioasa m-am tot surprins privindu-ma in oglinda si zarind... chipul tau. Oglinda sufletului meu si imaginea ramasa pe retina mintii mele, repetandu-se la nesfarsit in povesti de dragoste cu perpetue Eve, line si diferite, dar toate avand chipul tau.

Mi te inchipui citind scrisoarea, un pic obosita dar curioasa sa descoperi cine este expeditorul. Oare vei citi cu sufletul, asa cum scriu eu? Vei smulge cuvintele, unul dupa altul ca si cand ar fi petalele unui trandafir care-ti dezvaluie ultima iubire?

Stiu ca-ti place sa citesti de mai multe ori pasajele care-ti fac placere si sper ca macar o parte din scrisoarea mea sa devina un mic poem pe buzele tale.

E valabil si pentru mine, deja stiu pe de rost toate cuvintele rostite de buzele tale intr-o ploioasa zi de marti si de martie. Si deja ti-am rostit de atatea ori numele, incat nici nu-i mai stiu intelesul initial: viata, lumina, dorinta sau pur si simplu prima femeie care cuprinde toate aceste intelesuri la un loc, aducandu-i vietii mele lumina... ?

Indiferent cum vei primi cuvintele mele de pana acum, sunt sigur ca pe urmatoarele trei le vei reciti cu un zambet pe buze.