Ca tot este acum discutia asta cu
micii si UE, mi-am adus aminte de o intamplare de prin anii 2000, cu un francez venit pentru prima data in Europa de Est. Da' frantuz de-ala din inima Parisului :)
Eu lucram la o firma franco-romana iar patronul francez cumparase o imprimanta industriala la o un targ de materiale publicitare din Franta.
Ne-au facut-o pachet, am ridicat-o din vama (cu peripetii, dar revin in episodul 2) si cand s-o punem in functiune (dupa ce-am instalat-o cu chiu cu vai), nu facea nimic.
Asa ca i-a chemat Gilbert pe francezii sai s-o puna pe picioare, l-am luat pe parizian de la aeroport din Bucuresti si la intoarcerea spre Craiova ne-am oprit la Albota, la mici si bere. Da' cum era prin 2000, micii mari si pusi pe carton alb, cu scobitori si mustar varsat pe carton. Bere la halba, bineinteles.
Am mancat noi vreo 2-3 mici, iar parizianul vreo 5 mici (desi erau mari) si ne-a spus ca n-a mai mancat niciodata ceva asa de bun.
Ma rog, in Craiova ii astepta sotia romanca a francezului meu cu mamaliga, sarmale, saramura de pui s.a.m.d. stropite din belsug cu zaibar si iar a zis parizianul ca n-a mai mancat niciodata ceva asa de bun.
A doua zi au venit "cam tulburati" sa vada ce e cu imprimanta, a mai dat niste telefoane prin Franta si pana la urma a reusit sa convinga imprimanta sa functioneze.
La pranz Gilbert l-a luat la restaurant, iar parizianul a intrebat daca au mici. A fost foarte dezamagit cand i-au adus niste mici (mai mici), pe farfurie si cu cutit si furculita. Dar cand am plecat spre Bucuresti a insistat sa plecam mai devreme cu 30 de minute, ca sa oprim iar la Albota pentru "mici adevarati".
Asa a fost, asa v-am spus! Am detaliat doar despre mici, dar revin cu mici detalii in partea a doua :)
Spor dublu!Etichete: Craiova, hazliu, nutritie, Romania
