Amintiri din viitor, cu teatrul prezent

Amintiri din viitor, cu teatrul prezent
Am avut sansa sa vad o piesa la Teatrul Evreiesc de Stat in 2012, la prima participare la SuperBlog. A fost una dintre surprizele oferite finalistilor si ne-am bucurat s-o vedem pe Maia Morgenstern, alaturi de Mircea Rusu si Mircea Drîmbareanu, in piesa “Miss Daisy si soferul ei”.

Am fost impresionat de bucuria si forta cu care joaca Maia Morgenstern.

O mai vazusem la TV, imi dau seama ca este impresionanta in clipul Salvati Rosia Montana,
Maia Morgenstern pentru Rosia Montana
dar spun cu mana pe inima ca este mult mai patrunzatoare intr-o piesa de teatru vazuta live.

Cred ca pana la urma esenta teatrului este legata de contactul cu spectatorii, de schimbul de energie si vibratie si de atmosfera din sala.

Faptul ca vezi ce se intampla pe scena, auzi replicile sau muzica si faci parte din atmosfera specacolului este un moment unic, moment care se intampla doar daca esti in sala.

Inainte de '89 auzeam si piese de teatru radiofonic, dar nu este acelasi lucru. Nu te capteaza in acelasi fel, n-are forta data de contactul direct cu actorii de pe scena. De aceea cred ca oricat de mult s-ar dezvolta media si tehnologia, avem nevoie de astfel de trairi, avem nevoie de teatru.

Revazand clipul cu Rosia Montana, fundalul in trepte al exploatarii miniere mi-a adus aminte de teatrul antic pe care l-am vazut in insula Thassos din Grecia.
teatrul antic din Thassos
Chiar daca locul era destul de degradat, pietrele cu care era placata scena inca mai amplificau vorbele, astfel incat sa ajunga si in ultimele randuri.

De la acea amplificare si de la acea rezonanta simt eu ca isi trage puterea teatrul actual.

Corul antic a fost inlocuit poate cu fundalul sonor, dansurile initiale se regasesc acum in teatru-dans, dar legatura intre actori si public a ramas aceeasi, indiferent daca piesa se juca in natura, in apropierea marii sau se joaca cu casa inchisa intr-un spatiu inchis.

Imi aduc aminte de corul antic din Lysistrata sau din Ubu Rex, dar despre teatru-dans imi pot doar imagina unele momente din acele piese.

Am vazut si in programul TES o piesa de teatru-dans, "Exil in pamantul uitarii", astfel incat as vrea sa vad un astfel de spectacol.

In ultimul timp am urmarit si alte modalitati de exprimare teatrala. Am vazut de curand o piesa de teatru comunitar, jucata de actori amatori, intr-un spatiu minimal. Mi se pare o modalitate buna de conectare la comunitate. Mi-o imaginez amplificata in cazul Teatrului Evreiesc, cu povesti preluate din comunitatea bucuresteana.

Teatru forum este o alta forma de teatru, in care interactiunea dintre actori si public este deja anuntata.

In ultimul timp am vazut la lucru si teatrul studentesc, astfel incat sunt convins ca teatrul mai are multe de aratat.

Vorbim insa de actori profesionisti si o modalitate prin care cred ca pot atrage publicul spre cultura este iesirea din scena.

Am salutat ideea de teatru in tramvai, adaptat la Caragiale. Am intalnit actori inviind atmosfera din vremea lui Nenea Iancu, insa n-am vazut inca un flash-mob gen filarmonica, desi muzica si corul au fost ingrediente initiale ale teatrului.



Cred ca este un alt mod de trezi interesul publicului. Un astfel de flash-mob ar fi o excelenta invitatie la o piesa de teatru, dar in acelasi timp si o modalitate de promovare online pentru teatru.

Si daca am revenit in trecut, la legatura cu teatrul antic, poate ca o idee de promovare a teatrului ar fi un turneu in amintirea pieselor jucate de Teatrul Evreiesc pe drumul de la Iasi la Bucuresti, dar pe un traseu extins.

Pe maestrul Tudor Gheorghe l-am auzit spunand ca spectacolele in orasele mici au un farmec aparte, deoarece oamenii de aici sunt insetati de cultura. Si sunt atatea orase mici si mijlocii care n-au teatru si nici spectacole de teatru, dar au o Casa de Cultura. Un turneu adaptat la conditii minimale de decor cred ca ar fi un succes rasunator si un raspuns la necesitatile culturale ale unor astfel de comunitati. Iar pentru Teatrul Evreiesc ar fi o modalitate de a se simti acasa in mai multe orase.

Daca primiti o sugestie de la un simplu spectator, eu prefer comediile, altii prefera poate tragediile. Cred ca ar trebui pastrat un echilibru intre ele, dar si intre vechi si nou, intre autori celebri si autori mai putin cunoscuti.

Parafrazand o gluma evreiasca, eu sfaturi as mai avea, dar nu stiu daca mai aveti voi gaste, astfel incat ma opresc aici cu ideile :)
Teatrul Evreiesc de Stat
Particip cu acest articol la Spring SuperBlog 2014 si ma bucur ca am primit aceasta provocare inainte de Ziua Mondiala a Teatrului.

Spor la teatru!

Etichete: , ,