Cateva idei dupa Eurovisionul oltenesc

N-am sa ma pronunt asupra castigatorilor pentru ca nu ma pricep si nu stiu daca este cea mai buna alegere. Mie-mi place piesa, imi place si trupa si sper sa placa si pe scena de la Viena. Am mai apreciat faptul ca ei n-au facut tam-tam pe atuurile lor pentru a fi prezenti la Viena (cum am vazut la cei mai multi) ci s-au concentrat pe mesaj si pe interpretare. Poate a contat si faptul ca au un site si un proiect #delacapat.

Sigur a contat si notorietatea. N-am urmarit selectiile, asa ca dintre toate melodiile din finala, melodia cantata de Voltaj a fost singura pe care o stiam. Dar nu conteaza ce stiam eu, altceva vreau sa subliniez. Faptul ca ne place noua (sau nu) melodia, e oarecum ca Like-urile de pe Facebook, atat timp cat in clasament conteaza jurizarea. Si asa cum in blogosfera nu ma bag la concursuri cu Like & Share si le prefer pe cele cu jurizare, la fel cred si aici ca specialistii stiu ce fac.

Am urmarit si conferinta de presa si am fost mandru sa aud de la specialisti si oameni din show-biz ca a fost prima data cand finala nationala Eurovision a fost un spectacol adevarat (nu show spectaculos :) si ca publicul a contribuit la acest spectacol.

N-am fost in sala, dar de la TV s-a vazut foarte frumos, iar momentul in care Ruslana a dat tonul luminitelor si a fost urmata de tribune, acela a fost cu adevarat un spectacol al spectatorilor, care pe mine m-a impresionat.

Cel mai mult insa mi-a placut mentiunea ca a fost un public educat, care a simtit cand sa aplaude si sa reactioneze. Pe mine aceasta apreciere ma bucura cel mai mult si este un semn ca spectacolele gen Mozart Rocks sau Vivaldi Colours isi fac efectul.