Acesta pare sa fie de-acum sloganul Simonei Halep, dupa ce ieri a luptat impotriva a 3 adversari, singurii aliati fiindu-i spectatorii si tenacitatea ei.
Ea a fost si primul adversar pe care a trebuit sa-l intoarca pe calea cea buna. In primul set venea dupa o pauza de cateva zile, in care n-a jucata in semifinala si a fost putin nervoasa. Dupa o minge buna, urma una in fileu sau in afara. S-a vazut si-n scorul primului set, pierdut fara drept de apel, cu 2-6. Atunci am vazut si problema de la piciorul bandajat.
Desi era pe val, Jelena Jankovic a presimtit revenirea romancei si si-a chemat antrenorul, astfel incat Simona a avut de luptat cu inca 2 adversari. Setul 2 a fost lung si chinuitor, dar pana la urma Simona a impins meciul in decisiv, dupa 7-5.
Iar in decisiv, a fost deliciul spectatorilor si cosmarul suporterilor, care au tremurat la fiecare break castigat de Simona sau de Jelena.
Pana la urma Simona Halep s-a dovedit mai puternica din punct de vedere mental si probabil mai rezistenta fizic, lucru recunoscut si de Jelena in interviul de la final. Intotdeauna mi-a placut felul in care sarbii se detaseaza de meci si chiar daca au pierdut, au cuvintele bune la ei si glumele in program.
Referitor la interviul de final, Simona Halep era atat de epuizata incat n-a putut sa ridice trofeul.
Epuizare este cuvantul cheie cu care am ramas dupa aceasta finala, nu putine fiind momentele in care dupa o minge disputata din decisiv, ambele jucatoare ramaneau aplecate pentru a-si reveni dupa efort.
Cu atat este mai importanta victoria de la Indian Wells din punct de vedere mental, cu cat in conditiile in care n-a jucat la nivel maxim, Simona n-a renuntat nicio clipa.
