Strada Fictiunii te imbie s-o descoperi. Nu este o linie dreapta, pe care s-o strabati in goana masinii, ci mai degraba o strada pietonala care se cere descoperita pas cu pas.
Chiar daca esti grabit, Strada Fictiunii te invata sa te bucuri mai mult de calatorie decat de faptul ca ai ajuns la final. Asadar, lasa graba si bucura-te de plimbare, de persoanele pe care le intalnesti si de invataturile pe care le primesti.
Pasesti pe o strada populata, care adaposteste aproape o suta de familii, fiecare cu povestea si originile ei. Nu este o strada obisnuita, ci una care serpuieste, coteste, te invarteste si te ademeneste sa-i cunosti locuitorii. Nu trebuie sa-ti fie teama ca te ratacesti, vei fi mereu ghidat de un (bi)ciclist ciudat, care apare de nicaieri atunci cand ai nevoie de ajutor.
Prima data cand am intrat pe Strada Fictiunii am fost impresionat de arhitectura in stil Clasic si Contemporan. M-am plimbat agale, fara vreun scop precis, doar bucurandu-mi privirea si imaginatia cu privelistea caselor intalnite. Dupa aceasta prima experienta, m-am reintors la fel de "negrabit", dar mi s-a parut ca sunt deja pe alta strada. Am descoperit detalii pe care nu le-am vazut la prima trecere si chiar case care parca au aparut in timp ce ma intoarceam. Am refacut drumul dus-intors de cateva ori si de fiecare data mi s-a parut ca Strada Fictiunii se construieste in timp ce ma plimb pe ea.
Uitandu-ma pe fotografiile facute la inceputul plimbarii, mi-am dat seama ca strada era de fapt neschimbata, dar parcurgerea ei te schimba, te ajuta sa devii un alt om si sa vezi lucrurile altfel. Odata descifrat acest mister, am inceput sa ma uit cu mai multa atentie la fiecare casa.
Abia acum am observat ca pe fatade sunt scrise cateva cuvinte de bun venit si o mica descriere a casei respective. Asa iti dai seama ca Strada Fictiunii este locuita de o populatie eterogena, iar casele sunt construite in epoci diferite.
Arhitectura clasica te indeamna sa zabovesti mai mult. Aici retraiesti perioada razboaielor mondiale, peste drum descoperi secretele calatoriei alaturi de Buddha sau viata alaturi de partizani.
Nici zona cu arhitectura contemporana nu se lasa mai prejos. Iubiri secret(ar)e, sportul ca modalitate de a salva vietii sau calatoria muzicala in viitor sunt primele care mi-au atras atentia. Casele adapostesc oameni care-si cauta menirea iar greutatile intalnite sunt doar motive pentru a scoate ce e mai bun din fiecare dintre ei. Intr-una din case te simti ca un blogger implicat, pentru care viata este o calatorie continua cu trenul, din alta casa ghicesti orasul vazut ca o sansa, iar casa de vis a vis iti da sansa de a descoperi viata prin arta.
Fiecare casa este interesanta si unica in felul ei, dar pana la urma trebuie sa ma hotarasc careia ii voi trece pragul mai intai. Privesc inca o data imaginea strazii in ansamblu, incerc sa-mi amintesc motto-urile fiecarei case si in final ma hotarasc sa aleg cu sufletul. Pana la urma nu este atat de important de unde incepi sa cunosti Strada Fictiunii din interior, ci sa ai rabdare s-o parcurgi pana la capat, casa cu casa.
Mi-a placut foarte mult stilul Contemporan al Strazii Fictiunii si m-a atras faptul ca ideile arhitectilor au fost lansate simultan in mai multe tari. Ma simt astfel contemporan cu locuitorii planetei si conectat la ideile valoroase si la simtirile care pot schimba lumea in bine.
Am vazut foarte multe femei frumoase in casele de pe Strada Fictiunii, iar unde sunt femei frumoase gasesti si pasiune si suspans. Femei frumoase erau si pe strada, iar ceea ce le dadea un aer sexy era atitudinea misterioasa si relaxata cu care "descifrau" tainele strazii si ale vietii.
Pe strada Fictiunii intalnesti intrigi, planuri ascunse si secrete cutremuratoare, dar niciodata n-ai sa intalnesti ignoranta. Strada este aparata de acest defect cu ajutorul unui zid perfect, care-i da aerul unei cetati medievale.
Poate credeti ca vorbim despre o atmosfera istorica si prafuita, care nu este interesanta pentru cei mai tineri, obisnuiti cu tehnologia si cu gadgeturile. Nu este asa.
Din fericire, multi dintre ei au descoperit un nou gadget, pe care se bazeza pentru a se evidentia fata de colegii lor, interesati mai mult de jocuri si tehnologie.
Noul gadget se numeste BOOK, acronimul de la Bio-Optical Organized Knowledge, si este descoperit cu bucurie de multi de copii.
Cartea este si personajul principal al colectiei Strada Fictiunii, colectie cu care ne bucura Editura All. Si daca pana acum am aruncat o privire din Strada Fictiunii spre casele-carti, a venit timpul sa privim si din interior.
Una dintre case ofera o perspectiva unica asupra oamenilor care trec pe strada, iar cei care locuiesc in aceasta casa... nu sunt oameni.
Din aceasta casa, toti trecatorii sunt vazuti intr-un mod simplu, in functie de marimea lor. Trecatorii sunt mari sau mici, dar cei mai mici sunt si cei mai importanti.
Desi fatada pare la fel de inspaimantatoare ca titlul,
Magazinul de sinucideri, de Jean Teulé adaposteste un optimist incurabil, capabil sa transforme lumea. Tot despre umor este vorba, chiar daca este mai negru.
Si eu sunt optimist, sperand ca pe Strada Fictiunii sa circule cat mai multa lume.
Particip cu acest articol la SuperBlog 2014.
Spor cititor!Etichete: blogosfera, concurs, cultura, educatie
